egoistic.ro Însemnări din capitalism

23Aug/111

Baltă să fie, că broaștele vin

Postat de către Daniel Andreș

De o vreme încoace activitatea pe LinkedIn zic eu că s-a intesificat foarte mult, cum de altfel s-a amplificat tot fenomenul de recrutare în special prin IT.

Să nu care cumva să credeți că doar oameni de caracter fac parte din branșa de "HR" (Human Resources?)! Nu; mai sunt ca și prin televiziune, radio sau presă: oameni care nu fac din plăcere ce fac, ci dintr-o oarecare obligație îmi dau seama, altfel nu ar putea să-și îndeplinească atât de prost sarcinile.

Cum vorba multă e sărăcia omului o să vă dau un exemplu de formulare primită într-o invitație de la o persoană pe care nu am cunoscut-o niciodată, nu am avut niciodată de-a face cu compania ei, nu am contactat-o niciodată: "Buna ziua, Am remarcat profilul dvs. si mi-ar placea sa mentinem legatura pe Linkedin. Cu siguranta s-ar putea sa colaboram pe viitor. Numai bine, Claudia"; cât mai curând, Zăludia.

Cu o altă ocazie m-am înțeles la telefon cu o domnișoară Alexandra de la HR, o importantă firmă aflată în creștere, în sinea unei echipe tinere și dinamice, cu posibilități nemaibănuite - evident - pentru o întâlnire în data de 1 a lunii următoare, adică în câteva zile.

- Vă rog să îmi trimiteți email de confirmare, vă rog... zic către ea, că deh! mai pățit ca Stan Pățitul nu e nici unul.

A venit și mailul de confirmare, din care săracul Stan din sinea mea a putut citi clar că trebuie să fie la adresa cutare, pe data de 25, luna curentă, negreșit (exact, cu o săptămână mai devreme decât ne-am înțeles la telefon, iar calendarul arăta deja 28...), în timp ce se întreba conform cărui calendar? Trebuie să ținem cont și de diferențele culturale, nu? Într-un final Stan a cedat și a cerut lămuriri, însă nu surprins a fost de ostilitățile pe care le-a declanșat o simplă precizare.

Și întâlnirea față în față cu Alexandra a fost deplorabilă: atitudine omniscientă, caracteristică Ninei Parașutista, discuția fiind adusă de două-trei ori în punctul în care nu îmi mai doream să continuu conversația; recunosc că m-a încercat un sentiment vindicativ când am aflat că Alexandra a fost dată afară, deși nu e corect, știu:D

Oare cum se pregătesc oamenii ăștia? Parcă aș vrea să întâlnesc un profesor universitar care oferă diplome acestor persoane, să întreb pe ce criterii? Că sigur ceva îmi scapă. Sunt tot mai indignat pe măsură ce cazurile cresc în frecvență și calitate, deci cu siguranță s-ar putea ca această temă să continue.

P.S. Există o serie de oameni pe care-i cunosc personal și care fac rabat de la utilizarea clișeelor, de la zâmbetul mai fals ca hârtia de 14 de lei, iar atunci când îți vorbesc prefațat cu "acuma sincer, no" nu spun antiteze, nici minciuni cel puțin.

18Aug/114

Ești mulțumit de modul în care îți faci treaba?

Postat de către Daniel Andreș

"Ești mulțumit de modul în care îți faci treaba?" este o întrebare pe care aș vrea să o pun multor oameni cu care am fost nevoit să intru în contact.

Nu de puține ori am fost nevoit să recurg la instituțiile statului din România, și experiențele de fiecare dată s-au lăsat cu gust amar - pentru mine evident. Ca să exemplific o să evoc o întâmplare ce se petrecea la Biroul de eliberări acte din cadrul Registrului Comerțului din Cluj-Napoca: eram al doilea în rând și după mine așteptau cam șapte oameni fiecare având aceeași expresie de nemulțumire pe față datorată în principal felului în care sunt tratați cel mai adesea și de lungile cozi de așteptare, timpul scurt de lucru al personalului, etc. În timp ce-i priveam pe fiecare fără să-mi dau seama, am zărit pe perete un panou mare pe care scria că în cazul în care la ghișeu așteaptă mai mult de cinci oameni și este un singur operator un al doilea operator este obligat să vină la ghișeu. Nu am putut să citez exact cuvintele și exprimarea folosită - la ora asta e cam închis pe la ONRC, dar se înțelege sensul. Într-un gând subconștient am privit câți operatori sunt în sală, și am surprins patru "tanti" care stăteau la povești și sorbeau liniștite din cafeluță. "Colac peste pupăză" una dintre ele mă privea în timp ce eu făceam constatările astea și s-a arătat vizibil deranjată de ceea ce era în mintea mea și involuntar mi se întipărise pe față...

Fericit că nu am fost urecheat pentru insolența mea de a fi observat acestea mă gândeam în sinea mea la necazurile pe care le are sistemul bugetar acum, dacă oamenii aceștia chiar sunt fericiți cu ce primesc pentru munca prestată și mai ales pentru atitudinea cu care fac ceea ce fac. Și acum întorcându-mă la întrebarea din titlu, oare sunt mulțumiți de modul în care își fac treaba?

Cititorule, te întrebi vreodată dacă ești mulțumit de modul în care îți faci treaba? Fii sincer cu tine însuți.