egoistic.ro Însemnări din capitalism

25Oct/110

Cu speranță

Postat de către Daniel Andreș

Îmi îndrept gândurile spre viitorul României, a schimbării fundamentale care mocnește, tăcut dar din ce în ce mai amplu.

Este vorba de aprecierea unui stâlp al bunului simț, nedărâmat de mitocănia specifică oamenilor "de success" de pe plaiuri mioritice, sau de încercarea sistematică de a zdruncina aura ce înconjoară nobilul nostru rege, Majestatea Sa Mihai I.

Cine este? Este continuatorul liniei de regi români, (singura a țării noastre din păcate) care ne-a readus demnitatea - prin obținerea independenței în 1877, unitatea - prin marea unire de la 1918 de la Alba-Iulia (unde Transilvania a devenit și ea parte a unei țări ce vorbea aceeași limbă), promovarea valorilor culturale prin stabilirea unui model de conduită și cumpătare. Personal a adus o speranță în inimile românilor prin acțiunile din timpul celui de-al doilea război mondial unde (cred eu) că a făcut maximul posibil cu ce avea la îndemână.

Îl felicit pentru că nu a pângărit cu plăgile unui regim mediocru (impus de puterile vremii, după al doilea război mondial) realizările familiei regale (prin predecesorii Majestății Sale), încercând să facă față unui regim în condițiile în care toată elita culturală și politică a fost distruse cu brutalitate; pe cei care nu au avut bunici/cunoscuți țintiți de atrocitățile regimului comunist îi invit să viziteze unele dintre acele închisori - pentru cultura lor generală.

Într-o notă personală aș vrea să spun că date fiind beneficiile care au fost aduse acestui neam de către familia regală, beneficii de care a profitat regimul comunist (atât de bogat, că toată lumea avea loc de muncă, un loc unde să taie mai bine frunză la câini) se trezesc vreo doi melteni (dintre care unul e chiar șeful statului) să spună că regele a trădat și că a fugit cu tablourile; sunt curios, acei melteni pot să dea și niște nume și cifre pentru tablourile respectiv valoarea de care țara a fost privată pe vremea unui regim care ar fi făcut oricum focul cu ele?

Felicit pe Majestatea Sa că după 1989 a avut o conduită și o stăpânire de sine fantastică, nevrând să cauzeze rău prin lupta cu un regim care a fost instaurat cu sânge, încercarea de dărâmare fiind  înecată în sânge și parfumată cu minciună ordinară; dacă oamenii au dormit bine de ce ar fi trebuit zguduiți? au avut și așa parte de multe zguduiri.

Ce a fost la 1989? Părinții noștrii doreau să trăiască liber, au dorit o Românie liberă, în care pâinea să nu fie la cartelă; nu era momentul însă: oamenii cheie ai vremii (fruntași ai partidului comunist) în frunte cu Ion Iliescu, mâna dreaptă a lui Nicolae Ceaușescu au ucis un om(fie el dictator) printr-un proces îndoielnic și rușinos. Nu, nu a plecat regimul comunist de la putere în '89, altfel am fi avut o revoluție de catifea, ca în Cehoslovacia. În 1989 regimul a înțeles că nu conduce bine. Oamenii care știau cine e Ion Iliescu și au dorit neapărat plecarea regimului comunist de la putere (care între timp se numea "Frontul Salvării Naționale", sau foarte sugestiv, "FSN" și avea ca scop ridiculizarea altor pretendenți formați cu gândire democratică și atitudine democratică, exemplu Ion Rațiu) au primit o ciomăgeală din partea minerilor în plin București democratic, iunie 1990, mineri care au fost frumos aplaudați și felicitați Ion Iliescu, fosta mână a lui Ceaușescu. Majestății Sale i s-a limitat accessul prin refuzul cetățeniei (până în 2007) din motive lesne de înțeles: partidului comunist îi era frică de eventuala pierdere a puterii sau descoperirea crimelor regimului din care făceau parte. Mitocănia a fost la ea acasă prin exprimarea lui Ion Iliescu "domnule rege", mă întreb dacă tovarășul Iliescu o fi auzit vreodată cuvintele protocol sau respect.

Democrația răzbește încet dar sigur, un semn e că după 20 de ani de democrație Majestatea Sa a putut să se adreseze din nou în fața parlamentului și a poporului său. Dar asta nu poate rămâne neobservat și încercat să se ridiculizeze la timp de președintele statului, Traian Băsescu, care nu mai avea adversari la momentul respectiv și considerând că trebuie prevenită o eventuală simpatie populară pentru Majestatea Sa prin câteva minciuni, ironizare și execrabilă exprimare.

Un membru al parlamentului, fruntaș PDL și obedient melteanului din fruntea țării, spunea că mama lui nu mai cântă "Trăiască Regele" pentru că Alteța Sa Principele Radu Duda face parte din familia regală acum; distinsa doamnă probabil că nu mai cântă și din cauza pensiei și condițiilor din sistemul medical guvernat și de - nu-i așa - fiul ei. Am aflat că același parlamentar vocifera cu câțiva ani mai devreme că mama lui exclama public "Ce noroc a avut Regele Mihai cu Principele Radu"; spusele contradictorii ale acestui parlamentar sunt încă o dovadă de verticalitate și demnitate din partea unui (impropriu spus) demnitar.

Sunt și eu supărat că actualmente Becali și Mondiali, Zăvorance și Diaconești, Gabori și Columbeni, Băsești și Ponți, Geoană și Iliești, Năstași și Antonești umplu ecranele televizoarelor, paginile ziarelor și viețile celor cu care interacționăm, cu mizeriile care - evident - nu ne avantajează; un om crescut în spiritul actual de rozboială și răzvrăteală din țară ajunge să nu mai respecte nimic (nici chiar pe un monarh), nici părinți, nici frați, nici surori, nici colegi; ce pretenție aș putea avea eu să mă respecte? dar pe tine?

Multe generații au luptat și murit pentru ca noi, copii lor să nu rămânem ca animalele, să putem învăța carte și ar trebui să facem asta fără ezitare cât avem ocazia.

Dar speranța rămâne, mocnește și în mine ca și mulți alții (din ce în ce mai mulți), că într-o zi o să pot privi cu mândrie un model extraordinar prin existență și capabilitate, valoare culturală și comportament, limbaj și tact și să pot spune că mă reprezintă.

Conchid prin a gratula pe Majestatea Sa, Regele Mihai I al României pentru venerabila și respectabila vârstă, și nu mai puțin pentru speranța revigorată în mod constant de către Majestatea Sa: La mulți ani, Majestate!

17Oct/110

iFost

Postat de către Daniel Andreș

... contemporan cu cel care a fost Steve Jobs; ca mine de altfel. Și eu sunt dintre cei care admiră eforturile unui om simplu dar determinat să treacă de mediocritate.

Prețuiesc forma futuristica și "experiența utilizator" a produselor unei companii, care la un moment dat a considerat că i-ar fi mai bine fără unul dintre fondatorii ei, iar după o altă perioadă de timp acel fondator a ajuns din nou în companie printr-o împrejurare de îmtâmplări. Nu am programat deloc pe MAC OS și nici iOS însă un prieten îmi spunea că e un travaliu, așa că m-am ferit până acum.

Copiind modelul puternic de  publicitate construit de Microsoft și oferind niște produse cu o atenție desăvârșită la detalii, Apple a reușit să capteze atenția multora, unii nemairaționând după așteptări. În această categorie se înscriu câțiva oameni (nu puțini) care au devenit fanatici; în afară de faptul că urăsc fanatismul de orice fel și exagerările de orice natură nu pot să condamn pe aceștia. Ei bine sunt și o categorie cărora fanatismul le-a făcut ceva găuri prin buzunare și asta pentru că fanatismul și rațiunea sunt în antiteză. Citește continuarea...