egoistic.ro Însemnări din capitalism

14Jun/1214

când vorbește viitorul rege…

... e tăcere. Nu contează că în audiență sunt și burici ai pământului, când vorbește viitorul rege, cum spuneam, e tăcere completă.

În Marea Britanie a avut loc jubileul de diamant (60 de ani de domnie) a reginei Elisabeta a II-a. Pe parcursul a 4 zile oamenii au sărbătorit pe cea care i-a condus aceste șase decenii din urmă, moderând și arbitrând activitățile fiecărui guvern ce a venit la putere: un sistem de conducere vechi de 1000 de ani. Acest sistem a permis dezvoltarea politică și economică a țării sub supravegherea monarhului: dovada clară e că Londra, capitala țării, e o Mecca pentru sistemele financiare mondiale, inovație și antreprenoriat.

The Economist sumarizează punctele esențiale ale monarhiei britanice: într-o lume în care incertitudinea domină și diverși politicieni sunt prinși furând, monarhul (fiind peste jocurile  politice) devine mult mai "atrăgător". Monarhia în UK a fost o perioadă amenințată de republică, însă oamenii au înțeles repede rolul stabilizator pe care monarhul îl are; în plus - datorită încrederii populației în monarhie - ziarele de scandal și republicanii au considerat potrivit să nu forțeze nota.

În acest climat de simpatie pentru Regină și familia regală s-au desfășurat diverse activități, fiecare marcantă în felul ei. Prințul Charles (primul în linia succesiunii la tron - cu alte cuvinte viitorul rege) s-a adresat la ceas de seară oamenilor și mamei sale, regina, spunându-i în glumă - spre amuzamentul tuturor - "mami"; a vorbit preț de câteva minute, timp în care toate cele câteva mii de oameni din jurul meu au tăcut: copiii s-au oprit din joacă, femeile au terminat taclalele, chiar și oamenii beți au găsit de cuviință  să asculte; cu greu își poate cineva imagina o asemenea tăcere într-o mulțime așa mare. O dovadă de respect cum nu am văzut niciodată până acum. Se întâmplă ca într-o țară oamenii să înțeleagă și să respecte monarhia; aici nu se scuipă istoria în față printre semințe, hăhăieli sau prin inconștiență.

Nu mă întrebați ce a zis, cuvintele au fost prea aspre pentru mine - un simplu emigrant dintr-o republică în eternă reformă, reconstrucție și totuși a doua cea mai săracă țară a Europei, cu condiții de viață mult sub cele occidentale;  o țară arătată cu degetul cu fiecare ocazie. Toate astea pentru că oamenii se mulțumesc pe nedrept cu "las-o bă, că-i bine așiea".

Exprimarea mea e dură, dar exprimă frustrarea vis-a-vis de societatea românească ce calcă în picioare orice principiu moral și dezminte vagile urme de civilizație pe care le-a avut sau le-ar putea avea. Să asculți pe cineva când vorbește este o chestiune de educație, cu atât mai mult când persoana care vorbește este viitorul rege.

Postat de către Daniel Andreș

Filed under: lumea azi, vest Comentariu nou
Comentarii (14) Trackback-uri (0)
  1. Sunt pareri si pareri – eu inca nu am inteles de ce o anumita persoana X ar fi indreptatita sa fie “rege” si sa conduca un stat, doar fiindca intamplarea a facut sa sa se nasca intr-o anumita familie..

    “Respectul” pe care populatia il acorda in multe democratii occidentale in ziua de azi unui rege/regina as zice ca se explica simplu: in tari precum Marea Britanie, Olanda, Belgia, Danemarca, regele sau regina au doar un rol simbolic, fara a se implica efectiv in conducerea acelui stat, lasand acest job pe seama parlamentului si guvernului – in acest caz nu am nici o problema sa respect acea persoana, care oricum nu imi afecteaza viata de zi cu zi in vreun fel.

    Cat timp statul e suficent de prosper, nu voi avea nici o probleme sa ii acord din impozitele platite regelui o renta viagera care sa ii asigure o existenta lipsita de griji lui si familiei lui, chiar daca tot ce a facut pentru asta a fost sa nu se implice in conducerea tarii, ceea ce e un lucru bun. :)
    In acest fel se satisface si iluzia omului de rand de a vedea un “cap” la conducerea statului, dar si un stat democratic in care nu se ajunge ca o singura persoana sa conduca o tara ca in evul mediu.

    • Sunt perfect de acord cu tine. Nu cred ca dreptul de ‘a fi rege’, trebuie acordat unei persoane, doar prin prisma faptului ca apartine unei familii nobile. Nu vad de unde respectul asta fata de casa regala. Inca un pic, si ajungem in aceeasi situatie ca si cu biserica si reprezentantii ei. Unii sunt mai ‘sfinti’ ca si altii. Chiar asa o fi ?

      • @SS Nu e chiar așa: instituția monarhică în sine face diferența prin modul de distribuire a puterii în stat; dreptul de “a fi rege” înseamnă și obligația de “a fi rege”. Dincolo de orice s-ar spune, întreaga educație a unui rege este pentru a conduce.
        În contrast într-o republică puterea e deținută unilateral de un partid sau alianță, de aceea abuzurile sunt simplu de făcut; vezi exemplul României. Mai mult, vremelnicul președinte adesea se compromite pentru a ajunge pe scaun.

        @Tudor: Cum ajunge cineva să conducă e o problemă mai veche decât Evul Mediu. Faptul că cineva se naște cu acest drept garantează că nu trebuie să se compromită pentru a reuși să conducă.

        Monarhia constituțională nu înseamnă că un rege dictează tot; înseamnă că un rege moderează deciziile guvernului și parlamentului; e educat să facă asta, iar puterea în stat e distribuită (unul din principiile de bază ale democrației)

      • Cumva am impresia, ca vremurile alea au trecut. Apartenenta la o casa nobila, nu garanteaza si competenta respectivului.Educatia poate aduce un plus mare persoanei, dar nu si garantia ca va fi un rege bun.

      • Ce opțiuni ai avea?:)

      • Pai exact astea sunt si intrebarile oamenilor din tarile care au ales sa renunte la monarhie – cine a ales acea persoana anume sa fie rege? Respectiv, cine ma va asigura ca un viitor rege (in general) va fi mai capabil decat un viitor presedinte? (prespunand ca au atributii similare)
        Normal, daca un rege e doar o functie onorifica si oricum nu are nici un rol, intrebarea nu are relevanta.

        Oricum, intr-o democratie si rolul unui presedinte ar trebui sa fie doar acela de reprezentare, iar responsabilitatea de a organiza un stat ar trebui sa revina parlamentului si guvernului, alese democratic, cum se intampla de ex. in Germania, unde presedintele are un rol minor.
        Daca poporul nu reuseste sa isi aleaga reprezentanti capabili, e doar problema lui, nu trebuie sa vina cineva din afara sa ii impuna un conducator.

      • Păi oamenii își aleg parlament și guvern democratic și sub monarhie.

        Împărțirea puterii în stat (în monarhie) îți garantează că un parlament sau guvern nu abuzează.
        În gerenal un om educat să conducă (un rege) e mai capabil decât un președinte; problema mea cu un președinte sunt compromisurile pe care trebuie să le facă ca să ajungă în funcție. Și realitatea o demonstrează de fiecare dată.

  2. Exact acel rol ar trebui sa-l aiba si presedintele – dar fiindca se numeste “rege” nu ma asigura ca isi va si indeplini acel rol (cum s-a intamplat de atatea ori in istorie)..
    Ca la orice demnitate publica – daca persoana in cauza nu isi indeplineste rolul conform asteptarilor, ar trebui sa existe mecanisme care sa corecteze asta.

    • Cum crezi că președintele va corecta abuzurile partidului/alianței care l-a propulsat spre funcție? Cred că e un pic improbabil.

      • Normal ca nu – la fel cum nici in cazul unui rege nu am garantia ca va corecta abuzurile cercurilor de interese care il sustin.
        Daca nu corecteaza acele abuzuri, justitia (ca putere independenta) trebuie sa isi indeplineasca rolul.
        Cand nu se intampla asta, statul respectiv are probleme mult mai mari decat cine e presedinte sau rege.. :)

      • Foarte fain spus. Care crezi că ar fi soluția pentru situația politică a României acum?

  3. La fel ca in orice tara democratica – oamenii sa fie capabili sa isi aleaga alti lideri capabili, care sa le reprezinte interesele. Daca nu reusesc, ghinion.. :)

    • Lideri capabili sunt mulți, dar nu se pot face cunoscuți adesea pentru că nu au un grup care să-i susțină (partid de ex.) Ori ca să faci un partid să te susțină ajungi la ce ziceam mai devreme: compromis.

  4. Este impresionant intr-adevar respectul total fata de conducatorul statului. Hai sa nu ii spunem rege. Respectul de sine atrage automat si respectul poporului. La noi in schimb nu exista nici o regula, ne prapadim, nu mai avem repere.


Lasă un comentariu

(required)

Nici un trackback încă.