egoistic.ro Însemnări din capitalism

7Jan/122

Încotro?

Postat de către Daniel Andreș

"[...] copiii noștri să învețe și să scrie și să citească, că altfel rămân ca dobitoacele [...]" - așa suna una dintre doleanțele revoluției țărănești din Transilvania în 1437, păstrată în scris în muzeul mănăstirii de la Râmeț, m-ții Apuseni.

Învățământul gratuit a reprezentat un puternic intrument politic de-a lungul timpului, însă în ultimii 20 de ani s-a transformat în corvoadă: un gigant alimentat din bani publici, plin de nepotisme și instruitor într-ale mituirii, complet neadaptat la tendințele actuale ale economiei și educației. Îl cunosc bine, am avut neșansa să trec prin el, să văd că nu se studiază x materii ci elevii sunt prezenți sau nu la acele x materii; se predau x materii și nu se studiază; un sistem în care elevii sunt instruiți și nu pregătiți, unde creativitatea e drastic ciopârțită între artefactele mamutului numit învățământ românesc. La scârțâirea perpetuă încheieturilor sale participă o serie de părinți pregătiți (nu-i așa?) de același monstru. Greșeli precum scoaterea elementelor puternice de identitate și suveranitate (adesea pe motive politice) are repercursiuni grave: generează o populație lipsită de normele elementare de educație, speriată și dezorientată, ușor de mințit și influențat, simplu de convins și păcălit.

Așa se face că românii au încredere în elementele superstițioase (la un nivel comparabil cu cel din Evul Mediu sau Epoca de Bronz), cred în vrăjitorii, cred în zvonuri (gen:  frica de răpiri), nu realizează că plătesc același preț la carburanți și alimente cu restul europenilor când veniturile lor sunt de 5-10 ori mai mici, plătesc mai scump săpunul față de restul Europei, se bat pe locurile de parcare ca berbecii, lasă lucrurile să meargă și așa și cel mai crunt ignoră; ignoră vremurile actuale, ignoră mediul înconjurător, ignoră familiile în care trăiesc, se ignoră pe ei înșiși, ignoră ceea ce fac și ceea ce lasă moșternire generațiilor ce vor veni..

În câteva cuvinte: ignoră, se sperie, sunt exploatați și dirijați ca niște animale, exact lucrul pe care țăranii revoluționari încercau să-l evite în secolul XIII.

21Dec/110

Un alt 22

Postat de către Daniel Andreș

Mâine e un alt 22 Decembrie; doar o zi dintr-o serie care au schimbat istoria unei alte țări. Una din zilele în care egiptenii arată lumii cine sunt, că nu se mulțumesc cu praf în ochi - cu fuga secretarului general - și cer vehement schimbarea întregului regim, cu mic cu mare. Sunt 22 de ani de la acel 22... de la noi; să nu uităm de cei care și-au dat viața pentru o speranță, acele familii care nu mai sunt întregi de atunci încoace și pe cei care au înțeles jocul murdar din culise și au protestat din nou, în iunie '90.

23Aug/111

Baltă să fie, că broaștele vin

Postat de către Daniel Andreș

De o vreme încoace activitatea pe LinkedIn zic eu că s-a intesificat foarte mult, cum de altfel s-a amplificat tot fenomenul de recrutare în special prin IT.

Să nu care cumva să credeți că doar oameni de caracter fac parte din branșa de "HR" (Human Resources?)! Nu; mai sunt ca și prin televiziune, radio sau presă: oameni care nu fac din plăcere ce fac, ci dintr-o oarecare obligație îmi dau seama, altfel nu ar putea să-și îndeplinească atât de prost sarcinile.

Cum vorba multă e sărăcia omului o să vă dau un exemplu de formulare primită într-o invitație de la o persoană pe care nu am cunoscut-o niciodată, nu am avut niciodată de-a face cu compania ei, nu am contactat-o niciodată: "Buna ziua, Am remarcat profilul dvs. si mi-ar placea sa mentinem legatura pe Linkedin. Cu siguranta s-ar putea sa colaboram pe viitor. Numai bine, Claudia"; cât mai curând, Zăludia.

Cu o altă ocazie m-am înțeles la telefon cu o domnișoară Alexandra de la HR, o importantă firmă aflată în creștere, în sinea unei echipe tinere și dinamice, cu posibilități nemaibănuite - evident - pentru o întâlnire în data de 1 a lunii următoare, adică în câteva zile.

- Vă rog să îmi trimiteți email de confirmare, vă rog... zic către ea, că deh! mai pățit ca Stan Pățitul nu e nici unul.

A venit și mailul de confirmare, din care săracul Stan din sinea mea a putut citi clar că trebuie să fie la adresa cutare, pe data de 25, luna curentă, negreșit (exact, cu o săptămână mai devreme decât ne-am înțeles la telefon, iar calendarul arăta deja 28...), în timp ce se întreba conform cărui calendar? Trebuie să ținem cont și de diferențele culturale, nu? Într-un final Stan a cedat și a cerut lămuriri, însă nu surprins a fost de ostilitățile pe care le-a declanșat o simplă precizare.

Și întâlnirea față în față cu Alexandra a fost deplorabilă: atitudine omniscientă, caracteristică Ninei Parașutista, discuția fiind adusă de două-trei ori în punctul în care nu îmi mai doream să continuu conversația; recunosc că m-a încercat un sentiment vindicativ când am aflat că Alexandra a fost dată afară, deși nu e corect, știu:D

Oare cum se pregătesc oamenii ăștia? Parcă aș vrea să întâlnesc un profesor universitar care oferă diplome acestor persoane, să întreb pe ce criterii? Că sigur ceva îmi scapă. Sunt tot mai indignat pe măsură ce cazurile cresc în frecvență și calitate, deci cu siguranță s-ar putea ca această temă să continue.

P.S. Există o serie de oameni pe care-i cunosc personal și care fac rabat de la utilizarea clișeelor, de la zâmbetul mai fals ca hârtia de 14 de lei, iar atunci când îți vorbesc prefațat cu "acuma sincer, no" nu spun antiteze, nici minciuni cel puțin.