egoistic.ro Însemnări din capitalism

17Jan/125

Primele rezultate ale revoltei

Postat de către Daniel Andreș

Primele rezultate ale revoluției sunt vizibile cu ochiul liber: o clasă politică dezorientantă și incapabilă să se asocieze în vre-un fel cu protestatarii.

Cu mare amuzament am observat cum a fost huiduit/îmbrâncit Irinel Columbeanu; am aflat că e mare candidat la primăria capitalei; omul ăsta chiar crede că dacă tatăl lui a fost șef de protocol la guvern din 1947 până în 2002 (a spus cineva că a fost revoluție în '89 și '90?) o să facă mulți purici prin instituțiile statului? Mai mult, mai crede vre-un fost membru de partid/politruc/marionetă că o să guste din bucatele pentru conducătorii României? Eu cred că nu.

Revenind la incapabilitatea oamenilor politici ai momentului Citește continuarea...

14Jan/123

A doua revoluție în România sau păcăleală cu SMURD?

Postat de către Daniel Andreș

Mulți ne-am mirat de reacția publică și finalitatea ei pe tema noii legi a sănătății. Avem și motive, iată-le prezentate în ordine:

1. Sistemul medical românesc lasă mult de dorit, iar așa-zisa reformă începe cu o lege fără un studiu de impact minimal - așa cum se obișnuiește pe la noi.

2. Se face scandal public - președintele țării intră direct în susținerea acestei legi și în conflict cu un om care a arătat poporului român că se poate și la noi, dr. Raed Arafat.

3. Oamenii de rând pe bună dreptate simt că e momentul să îl ajute pe doctorul ce i-a ajutat de 20 de ani: încep proteste ample

4. Sub așa zisa presiune a populației se abandonează reforma sistemului medical și se cere "calmarea spiritelor".

Ne-am obișnuit ca de 8 ani încoace în spatele fiecărui scandal de fapt să se petreacă neobservat alte lucruri mult mai importante. Dar ce, de data asta? Problema Roșiei Montane? Aici trebuie să aflu și eu răspunsul.

Ce va fi mai departe? Păi guvernul și-a spălat frumușel mâinile de mizeria din ministerul sănătății, și nimeni nu le va putea reproșa asta: ei au vrut dar oamenii s-au opus, nu? Cazul educației s-a rezolvat vara trecută, ce a mai rămas?

Ce se poate face? Oamenii ar trebui să înțeleagă că sunt la fel de aproape de răsturnarea unui sistem ca în '89 și '90 și ar trebui să protesteze mai departe, nu să tacă la porunca cuiva. Și noi putem să avem oameni politici responsabili, trebuie să cerem și să arătăm că vrem. Se poate.

7Jan/122

Încotro?

Postat de către Daniel Andreș

"[...] copiii noștri să învețe și să scrie și să citească, că altfel rămân ca dobitoacele [...]" - așa suna una dintre doleanțele revoluției țărănești din Transilvania în 1437, păstrată în scris în muzeul mănăstirii de la Râmeț, m-ții Apuseni.

Învățământul gratuit a reprezentat un puternic intrument politic de-a lungul timpului, însă în ultimii 20 de ani s-a transformat în corvoadă: un gigant alimentat din bani publici, plin de nepotisme și instruitor într-ale mituirii, complet neadaptat la tendințele actuale ale economiei și educației. Îl cunosc bine, am avut neșansa să trec prin el, să văd că nu se studiază x materii ci elevii sunt prezenți sau nu la acele x materii; se predau x materii și nu se studiază; un sistem în care elevii sunt instruiți și nu pregătiți, unde creativitatea e drastic ciopârțită între artefactele mamutului numit învățământ românesc. La scârțâirea perpetuă încheieturilor sale participă o serie de părinți pregătiți (nu-i așa?) de același monstru. Greșeli precum scoaterea elementelor puternice de identitate și suveranitate (adesea pe motive politice) are repercursiuni grave: generează o populație lipsită de normele elementare de educație, speriată și dezorientată, ușor de mințit și influențat, simplu de convins și păcălit.

Așa se face că românii au încredere în elementele superstițioase (la un nivel comparabil cu cel din Evul Mediu sau Epoca de Bronz), cred în vrăjitorii, cred în zvonuri (gen:  frica de răpiri), nu realizează că plătesc același preț la carburanți și alimente cu restul europenilor când veniturile lor sunt de 5-10 ori mai mici, plătesc mai scump săpunul față de restul Europei, se bat pe locurile de parcare ca berbecii, lasă lucrurile să meargă și așa și cel mai crunt ignoră; ignoră vremurile actuale, ignoră mediul înconjurător, ignoră familiile în care trăiesc, se ignoră pe ei înșiși, ignoră ceea ce fac și ceea ce lasă moșternire generațiilor ce vor veni..

În câteva cuvinte: ignoră, se sperie, sunt exploatați și dirijați ca niște animale, exact lucrul pe care țăranii revoluționari încercau să-l evite în secolul XIII.

21Dec/110

Un alt 22

Postat de către Daniel Andreș

Mâine e un alt 22 Decembrie; doar o zi dintr-o serie care au schimbat istoria unei alte țări. Una din zilele în care egiptenii arată lumii cine sunt, că nu se mulțumesc cu praf în ochi - cu fuga secretarului general - și cer vehement schimbarea întregului regim, cu mic cu mare. Sunt 22 de ani de la acel 22... de la noi; să nu uităm de cei care și-au dat viața pentru o speranță, acele familii care nu mai sunt întregi de atunci încoace și pe cei care au înțeles jocul murdar din culise și au protestat din nou, în iunie '90.

25Oct/110

Cu speranță

Postat de către Daniel Andreș

Îmi îndrept gândurile spre viitorul României, a schimbării fundamentale care mocnește, tăcut dar din ce în ce mai amplu.

Este vorba de aprecierea unui stâlp al bunului simț, nedărâmat de mitocănia specifică oamenilor "de success" de pe plaiuri mioritice, sau de încercarea sistematică de a zdruncina aura ce înconjoară nobilul nostru rege, Majestatea Sa Mihai I.

Cine este? Este continuatorul liniei de regi români, (singura a țării noastre din păcate) care ne-a readus demnitatea - prin obținerea independenței în 1877, unitatea - prin marea unire de la 1918 de la Alba-Iulia (unde Transilvania a devenit și ea parte a unei țări ce vorbea aceeași limbă), promovarea valorilor culturale prin stabilirea unui model de conduită și cumpătare. Personal a adus o speranță în inimile românilor prin acțiunile din timpul celui de-al doilea război mondial unde (cred eu) că a făcut maximul posibil cu ce avea la îndemână.

Îl felicit pentru că nu a pângărit cu plăgile unui regim mediocru (impus de puterile vremii, după al doilea război mondial) realizările familiei regale (prin predecesorii Majestății Sale), încercând să facă față unui regim în condițiile în care toată elita culturală și politică a fost distruse cu brutalitate; pe cei care nu au avut bunici/cunoscuți țintiți de atrocitățile regimului comunist îi invit să viziteze unele dintre acele închisori - pentru cultura lor generală.

Într-o notă personală aș vrea să spun că date fiind beneficiile care au fost aduse acestui neam de către familia regală, beneficii de care a profitat regimul comunist (atât de bogat, că toată lumea avea loc de muncă, un loc unde să taie mai bine frunză la câini) se trezesc vreo doi melteni (dintre care unul e chiar șeful statului) să spună că regele a trădat și că a fugit cu tablourile; sunt curios, acei melteni pot să dea și niște nume și cifre pentru tablourile respectiv valoarea de care țara a fost privată pe vremea unui regim care ar fi făcut oricum focul cu ele?

Felicit pe Majestatea Sa că după 1989 a avut o conduită și o stăpânire de sine fantastică, nevrând să cauzeze rău prin lupta cu un regim care a fost instaurat cu sânge, încercarea de dărâmare fiind  înecată în sânge și parfumată cu minciună ordinară; dacă oamenii au dormit bine de ce ar fi trebuit zguduiți? au avut și așa parte de multe zguduiri.

Ce a fost la 1989? Părinții noștrii doreau să trăiască liber, au dorit o Românie liberă, în care pâinea să nu fie la cartelă; nu era momentul însă: oamenii cheie ai vremii (fruntași ai partidului comunist) în frunte cu Ion Iliescu, mâna dreaptă a lui Nicolae Ceaușescu au ucis un om(fie el dictator) printr-un proces îndoielnic și rușinos. Nu, nu a plecat regimul comunist de la putere în '89, altfel am fi avut o revoluție de catifea, ca în Cehoslovacia. În 1989 regimul a înțeles că nu conduce bine. Oamenii care știau cine e Ion Iliescu și au dorit neapărat plecarea regimului comunist de la putere (care între timp se numea "Frontul Salvării Naționale", sau foarte sugestiv, "FSN" și avea ca scop ridiculizarea altor pretendenți formați cu gândire democratică și atitudine democratică, exemplu Ion Rațiu) au primit o ciomăgeală din partea minerilor în plin București democratic, iunie 1990, mineri care au fost frumos aplaudați și felicitați Ion Iliescu, fosta mână a lui Ceaușescu. Majestății Sale i s-a limitat accessul prin refuzul cetățeniei (până în 2007) din motive lesne de înțeles: partidului comunist îi era frică de eventuala pierdere a puterii sau descoperirea crimelor regimului din care făceau parte. Mitocănia a fost la ea acasă prin exprimarea lui Ion Iliescu "domnule rege", mă întreb dacă tovarășul Iliescu o fi auzit vreodată cuvintele protocol sau respect.

Democrația răzbește încet dar sigur, un semn e că după 20 de ani de democrație Majestatea Sa a putut să se adreseze din nou în fața parlamentului și a poporului său. Dar asta nu poate rămâne neobservat și încercat să se ridiculizeze la timp de președintele statului, Traian Băsescu, care nu mai avea adversari la momentul respectiv și considerând că trebuie prevenită o eventuală simpatie populară pentru Majestatea Sa prin câteva minciuni, ironizare și execrabilă exprimare.

Un membru al parlamentului, fruntaș PDL și obedient melteanului din fruntea țării, spunea că mama lui nu mai cântă "Trăiască Regele" pentru că Alteța Sa Principele Radu Duda face parte din familia regală acum; distinsa doamnă probabil că nu mai cântă și din cauza pensiei și condițiilor din sistemul medical guvernat și de - nu-i așa - fiul ei. Am aflat că același parlamentar vocifera cu câțiva ani mai devreme că mama lui exclama public "Ce noroc a avut Regele Mihai cu Principele Radu"; spusele contradictorii ale acestui parlamentar sunt încă o dovadă de verticalitate și demnitate din partea unui (impropriu spus) demnitar.

Sunt și eu supărat că actualmente Becali și Mondiali, Zăvorance și Diaconești, Gabori și Columbeni, Băsești și Ponți, Geoană și Iliești, Năstași și Antonești umplu ecranele televizoarelor, paginile ziarelor și viețile celor cu care interacționăm, cu mizeriile care - evident - nu ne avantajează; un om crescut în spiritul actual de rozboială și răzvrăteală din țară ajunge să nu mai respecte nimic (nici chiar pe un monarh), nici părinți, nici frați, nici surori, nici colegi; ce pretenție aș putea avea eu să mă respecte? dar pe tine?

Multe generații au luptat și murit pentru ca noi, copii lor să nu rămânem ca animalele, să putem învăța carte și ar trebui să facem asta fără ezitare cât avem ocazia.

Dar speranța rămâne, mocnește și în mine ca și mulți alții (din ce în ce mai mulți), că într-o zi o să pot privi cu mândrie un model extraordinar prin existență și capabilitate, valoare culturală și comportament, limbaj și tact și să pot spune că mă reprezintă.

Conchid prin a gratula pe Majestatea Sa, Regele Mihai I al României pentru venerabila și respectabila vârstă, și nu mai puțin pentru speranța revigorată în mod constant de către Majestatea Sa: La mulți ani, Majestate!

23Aug/111

Baltă să fie, că broaștele vin

Postat de către Daniel Andreș

De o vreme încoace activitatea pe LinkedIn zic eu că s-a intesificat foarte mult, cum de altfel s-a amplificat tot fenomenul de recrutare în special prin IT.

Să nu care cumva să credeți că doar oameni de caracter fac parte din branșa de "HR" (Human Resources?)! Nu; mai sunt ca și prin televiziune, radio sau presă: oameni care nu fac din plăcere ce fac, ci dintr-o oarecare obligație îmi dau seama, altfel nu ar putea să-și îndeplinească atât de prost sarcinile.

Cum vorba multă e sărăcia omului o să vă dau un exemplu de formulare primită într-o invitație de la o persoană pe care nu am cunoscut-o niciodată, nu am avut niciodată de-a face cu compania ei, nu am contactat-o niciodată: "Buna ziua, Am remarcat profilul dvs. si mi-ar placea sa mentinem legatura pe Linkedin. Cu siguranta s-ar putea sa colaboram pe viitor. Numai bine, Claudia"; cât mai curând, Zăludia.

Cu o altă ocazie m-am înțeles la telefon cu o domnișoară Alexandra de la HR, o importantă firmă aflată în creștere, în sinea unei echipe tinere și dinamice, cu posibilități nemaibănuite - evident - pentru o întâlnire în data de 1 a lunii următoare, adică în câteva zile.

- Vă rog să îmi trimiteți email de confirmare, vă rog... zic către ea, că deh! mai pățit ca Stan Pățitul nu e nici unul.

A venit și mailul de confirmare, din care săracul Stan din sinea mea a putut citi clar că trebuie să fie la adresa cutare, pe data de 25, luna curentă, negreșit (exact, cu o săptămână mai devreme decât ne-am înțeles la telefon, iar calendarul arăta deja 28...), în timp ce se întreba conform cărui calendar? Trebuie să ținem cont și de diferențele culturale, nu? Într-un final Stan a cedat și a cerut lămuriri, însă nu surprins a fost de ostilitățile pe care le-a declanșat o simplă precizare.

Și întâlnirea față în față cu Alexandra a fost deplorabilă: atitudine omniscientă, caracteristică Ninei Parașutista, discuția fiind adusă de două-trei ori în punctul în care nu îmi mai doream să continuu conversația; recunosc că m-a încercat un sentiment vindicativ când am aflat că Alexandra a fost dată afară, deși nu e corect, știu:D

Oare cum se pregătesc oamenii ăștia? Parcă aș vrea să întâlnesc un profesor universitar care oferă diplome acestor persoane, să întreb pe ce criterii? Că sigur ceva îmi scapă. Sunt tot mai indignat pe măsură ce cazurile cresc în frecvență și calitate, deci cu siguranță s-ar putea ca această temă să continue.

P.S. Există o serie de oameni pe care-i cunosc personal și care fac rabat de la utilizarea clișeelor, de la zâmbetul mai fals ca hârtia de 14 de lei, iar atunci când îți vorbesc prefațat cu "acuma sincer, no" nu spun antiteze, nici minciuni cel puțin.

18Aug/114

Ești mulțumit de modul în care îți faci treaba?

Postat de către Daniel Andreș

"Ești mulțumit de modul în care îți faci treaba?" este o întrebare pe care aș vrea să o pun multor oameni cu care am fost nevoit să intru în contact.

Nu de puține ori am fost nevoit să recurg la instituțiile statului din România, și experiențele de fiecare dată s-au lăsat cu gust amar - pentru mine evident. Ca să exemplific o să evoc o întâmplare ce se petrecea la Biroul de eliberări acte din cadrul Registrului Comerțului din Cluj-Napoca: eram al doilea în rând și după mine așteptau cam șapte oameni fiecare având aceeași expresie de nemulțumire pe față datorată în principal felului în care sunt tratați cel mai adesea și de lungile cozi de așteptare, timpul scurt de lucru al personalului, etc. În timp ce-i priveam pe fiecare fără să-mi dau seama, am zărit pe perete un panou mare pe care scria că în cazul în care la ghișeu așteaptă mai mult de cinci oameni și este un singur operator un al doilea operator este obligat să vină la ghișeu. Nu am putut să citez exact cuvintele și exprimarea folosită - la ora asta e cam închis pe la ONRC, dar se înțelege sensul. Într-un gând subconștient am privit câți operatori sunt în sală, și am surprins patru "tanti" care stăteau la povești și sorbeau liniștite din cafeluță. "Colac peste pupăză" una dintre ele mă privea în timp ce eu făceam constatările astea și s-a arătat vizibil deranjată de ceea ce era în mintea mea și involuntar mi se întipărise pe față...

Fericit că nu am fost urecheat pentru insolența mea de a fi observat acestea mă gândeam în sinea mea la necazurile pe care le are sistemul bugetar acum, dacă oamenii aceștia chiar sunt fericiți cu ce primesc pentru munca prestată și mai ales pentru atitudinea cu care fac ceea ce fac. Și acum întorcându-mă la întrebarea din titlu, oare sunt mulțumiți de modul în care își fac treaba?

Cititorule, te întrebi vreodată dacă ești mulțumit de modul în care îți faci treaba? Fii sincer cu tine însuți.

22Jun/110

Din sfera profesională

Postat de către Daniel Andreș

Îmi place foarte mult ceea ce fac: programare, pe tehnologiile .NET.

Încă din liceu mi-am descoperit această plăcere, pe atunci fiind în stare să mă preocup doar de programe în limbaje mai "primitive". De atunci experiența mea s-a diversificat, am întâlnit oameni de la care am învățat multe lucruri și mi-am format și eu la rându-mi concepte profesionale.

Una peste alta, am dorit ca timpul meu liber să fie folositor atât mie cât și celorlalți oameni; cum fac asta? Studiez de unul singur iar din timp în timp rezultatele se concretizează, așa cum s-a întâmplat Miercuri 15 iunie, în câte o prezentare publică sau certificare. Acum, certificările sunt destul de ușor de "păcălit" - am văzut concret programatori "modești" care au luat 1000 de puncte, așa că varianta prezentărilor mi se pare că e un indicator mai bun pentru cunoștințele pe care le am dar mai ales pentru capacitatea proprie de organizare și sistematizare a ideilor, control de sine și interacțiune cu alți dezvoltatori. Cu alte cuvinte, în concepția mea prezentările tehnice aduc doar beneficii atât pentru prezentator cât și pentru auditor.

Că tot vorbeam, Miercuri 15 iunie am susținut a doua prezentare tehnică în mod public (public= pentru altcineva decât oamenii din interiorul companiei și clienți) și pregătirea a fost asiduă:

1. Aplicația - muncită pe brânci, o serie considerabilă de nopți scurtate și mult timp liber investit în asta

2. Prezentarea - o sistematizare a ideilor, analiza aplicației din punct de vedere a performanței și acoperirea unor aplicații ajutătoare

All in all (cum spune englezul), m-am simțit bine prezentăndu-mi munca și participanții s-au lăsat repede antrenați în discuție. Aprecierile au fost sincere și în mare parte în concordanță cu impresia pe care mi-o formasem și eu.

Cu siguranță voi prezenta din nou - public - poate o altă tehnologie, concept sau poate chiar o temă nontehnică.

P.S. Trebuie să menționez aici că sfaturile pe care le-am primit în cadrul grupului de public speaking Toastmasters Cluj-Napoca și în special de la Mihai Goțiu mi-au prins foarte bine!

19Jan/113

Discrepanțe

Postat de către Daniel Andreș

Admit că fața Clujului s-a schimbat mult de când m-am mutat aici, în urmă cu ceva ani.

Circulă mult mai multe mașini decât atunci, străzile s-au îmbunătățit (unele au fost asfaltate), sensurile de circulație au fost optimizate pentru o mai bună fluiditate, multe clădiri arată ca la prima vopsire - chiar dacă aceea a fost cu aproape 100 de ani în urmă.

Pe scurt, se văd semnele dezvoltării orașului; mă bucur să trăiesc aici, un oraș în care ești înconjurat de istorie și arhitecturi ale avuției generațiilor ce au trecut, avuții ce le vom transmite generațiilor ce vor urma, printre altele.

Citește continuarea...

3Jan/111

Perpetuare, spirit antreprenorial și succes

Postat de către Daniel Andreș

De-a lungul timpului am observat că radiourile românești au un stereotip de "succes":

- O listă de melodii

- O pretinsă obiectivitate în redactarea știrilor

- Program diversificat, dar așa fel încât să "prindă la public": adică să se potrivească cu ocupația multora la un moment dat.

Parcă și sună bine până aici, nu?