egoistic.ro Însemnări din capitalism

19Jan/113

Discrepanțe

Admit că fața Clujului s-a schimbat mult de când m-am mutat aici, în urmă cu ceva ani.

Circulă mult mai multe mașini decât atunci, străzile s-au îmbunătățit (unele au fost asfaltate), sensurile de circulație au fost optimizate pentru o mai bună fluiditate, multe clădiri arată ca la prima vopsire - chiar dacă aceea a fost cu aproape 100 de ani în urmă.

Pe scurt, se văd semnele dezvoltării orașului; mă bucur să trăiesc aici, un oraș în care ești înconjurat de istorie și arhitecturi ale avuției generațiilor ce au trecut, avuții ce le vom transmite generațiilor ce vor urma, printre altele.

Însă sunt și lucruri pe care nu le transmitem urmașilor, așa cum nu s-au transmis nici nouă. Adesea constat pe troleu că trei din șapte persoane vorbesc la telefon, fără nici o jenă; e drept că nu aud ce zic din cauza tablelor care vor să se desprindă din uriașul umblător, dar situația nu e deloc plăcută. Uneori se aud frânturi de scuze, alteori înjurături, râsete exagerate sau deranjante, și nu numai.

Lipsa de bun simț se simte mai abitir în trafic: mașinile au început să claxoneze la prima secundă după ce s-a făcut verde la semafor, mitocanii își "muștruluiesc" stilul de a conduce unii altora, grandomania fiind nelipsită printre calitățile șoferilor actuali.

Care e moșternirea lăsată de noi, cei de azi dimineață,  generațiilor viitoare, celor de mâine dimineață?

Postat de către Daniel Andreș

Comentarii (3) Trackback-uri (0)
  1. Acelasi e Clujul, aceiasi sunt oamenii,
    Mereu nascatori si mereu muritori,
    Dar si de-as avea tot o singura nastere
    Aici as muri de o mie de ori.

    Când noaptea se lasa tresar amintirile
    Si trec literati spre un magic castel,
    Ce seamana Clujul în noapte cu creierul,
    Un creier cu gânduri aprinse în el.

    Si ce n-a fost voie, si clipele libere,
    Si ce-i multumire, si ce e repros
    Se-aduna nostalgic la cumpana noptilor
    Când Blaga îsi murmura pasii sfiosi.

    Atât de senin se transcriu tragediile,
    Legendele iarta momentul cel crud,
    Ce simplu cântam: “Blaga-i mut ca o lebada”
    Si pasii lui Blaga prin Cluj se aud.

  2. Parca e sediul pdl cel din poza… cat despre ce lasam noi in urma noastra? Daca te referi la toata generatia noastra… cu tot cu manelisti, cocalari, pitzipoance… atunci e trist…prea multa prostie… si cam putin bun simt.

  3. @Goldy: da e adevarat ceea ce spui, si pe fb, nu numai in viata reala, dai de asa ceva!


Lasă un comentariu

(required)

Nici un trackback încă.