egoistic.ro Însemnări din capitalism

1Jun/124

Box profesionist

Postat de către Daniel Andreș

Dintre sutele de persoane pe care le văd zilnic, s-a remarcat o doamnă/domnișoară nici prea scundă nici prea înaltă, nici prea grasă nici prea slabă, o tanti pe care o întâlnesc cu regularitate în stație dimineața. Pare genul hippie al anilor 90, în etate cam 35 de ani, aer ștregăresc, blugi rupți, geacă de blugi, vopsită negru (dar am bănuieli că e blondă), sorbind din câte o țigară cu mult tact, cum ziceam, zilnic.

Vineri însă a lipsit din stația obișnuită, fapt de care mi-am dat seama doar în momentul în care am observat-o pe următoarea Citește continuarea...

23May/122

Drumul Europei

Postat de către Daniel Andreș

Nu mai este un secret faptul că Grecia se îndreaptă spre ieșirea din Uniunea Europeană; Grecii cu necazurile lor, Uniunea cu ale sale... și ce necazuri!

Mă întreb, ce o să se întâmple cu Uniunea după asta? Chiar nu îmi imaginez că o să facă planuri de extindere, iar dacă o să le facă, Grecia va rămâne o pată neagră pe harta Uniunii (cine o să le mai propună aderența grecilor sau câți greci și-o vor dori?); o pată care să amintească de eșecul Uniunii.

Având în vedere problemele din Portugalia, Spania, Italia și Irlanda (și Grecia) nu multe țări își doresc să adere iar acesta este un punct de cotitură în evoluția comunității europene - de aici încolo încep adevăratele necazuri. Dacă la formare au fost probleme încerc să îmi imaginez ce furtună va fi la desființare; în principal pentru că nimeni (nici măcar) nu s-a gândit la calea de întoarcere. Dacă Uniunea nu știe calea de întoarcere, unde o să ajungă?

România a avut noroc cu ultimul val de extindere UE, în 2007, că pe ultima sută de metri am reușit să ne alăturăm și noi, la spartul tîrgului - vorba aceea. Zic că am avut noroc pentru că următorul val trebuia să aibă loc în 2011, când deja criza bântuia prin lume de 3 ani și primăvara arabă încurca niște planuri. Cât timp am făcut parte din UE am avut drepturi de muncă pe aici și pe dincolo, cu unii ne-am mai certat pe tema asta (ex. cu olandezii sau britanicii), am călătorit cu buletinul, etc. , dar visul frumos pare să se îndrepte spre final.

De ce final? Pentru că britanicii, care prin Churchill au pus bazele Uniunii Europene în 1946 (el zicea "United States of Europe"), astăzi cam vor să iasă din poveste. Și dacă fondatorii nu mai cred în ea, atunci cine? Dacă nu mai cred toți în uniune, cum poate supraviețui?

Există posibilitatea ca să rămână într-o formă mai restrânsă,un nucleu în jurul Germaniei (mai conservativ dacă îmi permiteți); ce ironie a istoriei ar fi asta, ca germanii să domine uniunea! (a fost înființată ca urmare a eșecului lor din al doilea răboi mondial)

Există posibilitatea ca să rămână întreagă, la fel cum s-a întâmplat cu SUA după războiul civil, dar cu alte condiții. În SUA, spre deosebire de UE, vorbesc toți aceeași limbă, au toți aceeași istorie, cam aceleași fundamente.

20May/120

Pe Feedburner

Postat de către Daniel Andreș

Am trecut pe feedburner, de acum încolo subscrierile RSS vor fi manevrate de feedburner.

Dacă faceți parte dintre cei 136 care erau subscriși deja  la RSS poate vreți să vă actualizați subscripția: http://feeds.feedburner.com/egoistic

RSS

12May/120

O zi mai frumoasă?

Postat de către Daniel Andreș

Mergeam ieri pe stradă afundat în gândurile mele, nebăgând prea mult de seamă la ce e în jur, pășind egal, pe linia imaginară de mijloc dintre bordură și peretele clădirii pe lângă care treceam. Un soare candid își găsea drumul spre apus, aruncând câteva raze spre strada pe care mergeam, ca o consolare după ploaia ce tocmai trecuse.

Două ochiuri de apă pe trotuar producând și ele ceva sclipiri, așteptând răbdătoare trecătorii; le-am ocolit tacticos și am întâlnit o a treia băltoacă. Cu calm mi-am îndreptat pașii pe lângă ea, însă calmul s-a transformat în panică în momentul în care am zărit în față, la doi metri, un tânăr biciclist (care cel mai probabil încă nu schimbase prefixul pentru vârstă) mergând destul de repede.

Eram înțepenit, nu aveam încotro să fug, iar în timpul acelui rigor mortis mă gândeam că asta o să-mi strice ziua rău de tot.

Era și el suprins de situație (chiar i-am citit pe față părerea de rău că eu alesesem partea greșită a trotuarului) însă era imposibil să se oprească; și-a luat avânt, a sărit lung și ... am scăpat cu hainele curate. A mai întors privirea spre mine însă am făcut o grimasă de mulțumire care cred că mai mult l-a speriat.

Toată secvența a durat două secunde probabil, însă întâmplarea aceea fericită m-am făcut să mă simt extraordinar (putea să fie foarte neplăcută); în principal pentru că nu voi mai fi avut nevoie de mașina de spălat - a fost într-adevăr o zi mai frumoasă!

17Jan/125

Primele rezultate ale revoltei

Postat de către Daniel Andreș

Primele rezultate ale revoluției sunt vizibile cu ochiul liber: o clasă politică dezorientantă și incapabilă să se asocieze în vre-un fel cu protestatarii.

Cu mare amuzament am observat cum a fost huiduit/îmbrâncit Irinel Columbeanu; am aflat că e mare candidat la primăria capitalei; omul ăsta chiar crede că dacă tatăl lui a fost șef de protocol la guvern din 1947 până în 2002 (a spus cineva că a fost revoluție în '89 și '90?) o să facă mulți purici prin instituțiile statului? Mai mult, mai crede vre-un fost membru de partid/politruc/marionetă că o să guste din bucatele pentru conducătorii României? Eu cred că nu.

Revenind la incapabilitatea oamenilor politici ai momentului Citește continuarea...

14Jan/123

A doua revoluție în România sau păcăleală cu SMURD?

Postat de către Daniel Andreș

Mulți ne-am mirat de reacția publică și finalitatea ei pe tema noii legi a sănătății. Avem și motive, iată-le prezentate în ordine:

1. Sistemul medical românesc lasă mult de dorit, iar așa-zisa reformă începe cu o lege fără un studiu de impact minimal - așa cum se obișnuiește pe la noi.

2. Se face scandal public - președintele țării intră direct în susținerea acestei legi și în conflict cu un om care a arătat poporului român că se poate și la noi, dr. Raed Arafat.

3. Oamenii de rând pe bună dreptate simt că e momentul să îl ajute pe doctorul ce i-a ajutat de 20 de ani: încep proteste ample

4. Sub așa zisa presiune a populației se abandonează reforma sistemului medical și se cere "calmarea spiritelor".

Ne-am obișnuit ca de 8 ani încoace în spatele fiecărui scandal de fapt să se petreacă neobservat alte lucruri mult mai importante. Dar ce, de data asta? Problema Roșiei Montane? Aici trebuie să aflu și eu răspunsul.

Ce va fi mai departe? Păi guvernul și-a spălat frumușel mâinile de mizeria din ministerul sănătății, și nimeni nu le va putea reproșa asta: ei au vrut dar oamenii s-au opus, nu? Cazul educației s-a rezolvat vara trecută, ce a mai rămas?

Ce se poate face? Oamenii ar trebui să înțeleagă că sunt la fel de aproape de răsturnarea unui sistem ca în '89 și '90 și ar trebui să protesteze mai departe, nu să tacă la porunca cuiva. Și noi putem să avem oameni politici responsabili, trebuie să cerem și să arătăm că vrem. Se poate.

7Jan/122

Încotro?

Postat de către Daniel Andreș

"[...] copiii noștri să învețe și să scrie și să citească, că altfel rămân ca dobitoacele [...]" - așa suna una dintre doleanțele revoluției țărănești din Transilvania în 1437, păstrată în scris în muzeul mănăstirii de la Râmeț, m-ții Apuseni.

Învățământul gratuit a reprezentat un puternic intrument politic de-a lungul timpului, însă în ultimii 20 de ani s-a transformat în corvoadă: un gigant alimentat din bani publici, plin de nepotisme și instruitor într-ale mituirii, complet neadaptat la tendințele actuale ale economiei și educației. Îl cunosc bine, am avut neșansa să trec prin el, să văd că nu se studiază x materii ci elevii sunt prezenți sau nu la acele x materii; se predau x materii și nu se studiază; un sistem în care elevii sunt instruiți și nu pregătiți, unde creativitatea e drastic ciopârțită între artefactele mamutului numit învățământ românesc. La scârțâirea perpetuă încheieturilor sale participă o serie de părinți pregătiți (nu-i așa?) de același monstru. Greșeli precum scoaterea elementelor puternice de identitate și suveranitate (adesea pe motive politice) are repercursiuni grave: generează o populație lipsită de normele elementare de educație, speriată și dezorientată, ușor de mințit și influențat, simplu de convins și păcălit.

Așa se face că românii au încredere în elementele superstițioase (la un nivel comparabil cu cel din Evul Mediu sau Epoca de Bronz), cred în vrăjitorii, cred în zvonuri (gen:  frica de răpiri), nu realizează că plătesc același preț la carburanți și alimente cu restul europenilor când veniturile lor sunt de 5-10 ori mai mici, plătesc mai scump săpunul față de restul Europei, se bat pe locurile de parcare ca berbecii, lasă lucrurile să meargă și așa și cel mai crunt ignoră; ignoră vremurile actuale, ignoră mediul înconjurător, ignoră familiile în care trăiesc, se ignoră pe ei înșiși, ignoră ceea ce fac și ceea ce lasă moșternire generațiilor ce vor veni..

În câteva cuvinte: ignoră, se sperie, sunt exploatați și dirijați ca niște animale, exact lucrul pe care țăranii revoluționari încercau să-l evite în secolul XIII.

21Dec/110

Un alt 22

Postat de către Daniel Andreș

Mâine e un alt 22 Decembrie; doar o zi dintr-o serie care au schimbat istoria unei alte țări. Una din zilele în care egiptenii arată lumii cine sunt, că nu se mulțumesc cu praf în ochi - cu fuga secretarului general - și cer vehement schimbarea întregului regim, cu mic cu mare. Sunt 22 de ani de la acel 22... de la noi; să nu uităm de cei care și-au dat viața pentru o speranță, acele familii care nu mai sunt întregi de atunci încoace și pe cei care au înțeles jocul murdar din culise și au protestat din nou, în iunie '90.

7Dec/113

Tură Upper Poulnagollum,

Postat de către Daniel Andreș

01 Arann Island

Duminică, 4 Decembrie 2011, am participat alături de soția mea în tura de vizită (și acomodare) în peștera Poulnagollum, "județul" Clare, Irlanda.

Zona e calcaroasă în principal (limestone) la fel ca și vestitele Cliffs of Moher și insulele Arann, aflate în apropiere. Șeful de tură, Colin Bunce, mi-a zis că datorită dispunerii orizontale a straturilor de calcar peșterile se formează și evoluează mai mult pe orizontală. Apropos, în Irlanda sistemul carstic e foarte tânăr și în plină formare (din cauza precipitațiilor abundente și a înfiltrațiilor acide, influențate la suprafață de un tip de mușchi care crește doar în condiții de umiditate ridicată) lungimea medie a peșterilor fiind de aprox Citește continuarea...

25Oct/110

Cu speranță

Postat de către Daniel Andreș

Îmi îndrept gândurile spre viitorul României, a schimbării fundamentale care mocnește, tăcut dar din ce în ce mai amplu.

Este vorba de aprecierea unui stâlp al bunului simț, nedărâmat de mitocănia specifică oamenilor "de success" de pe plaiuri mioritice, sau de încercarea sistematică de a zdruncina aura ce înconjoară nobilul nostru rege, Majestatea Sa Mihai I.

Cine este? Este continuatorul liniei de regi români, (singura a țării noastre din păcate) care ne-a readus demnitatea - prin obținerea independenței în 1877, unitatea - prin marea unire de la 1918 de la Alba-Iulia (unde Transilvania a devenit și ea parte a unei țări ce vorbea aceeași limbă), promovarea valorilor culturale prin stabilirea unui model de conduită și cumpătare. Personal a adus o speranță în inimile românilor prin acțiunile din timpul celui de-al doilea război mondial unde (cred eu) că a făcut maximul posibil cu ce avea la îndemână.

Îl felicit pentru că nu a pângărit cu plăgile unui regim mediocru (impus de puterile vremii, după al doilea război mondial) realizările familiei regale (prin predecesorii Majestății Sale), încercând să facă față unui regim în condițiile în care toată elita culturală și politică a fost distruse cu brutalitate; pe cei care nu au avut bunici/cunoscuți țintiți de atrocitățile regimului comunist îi invit să viziteze unele dintre acele închisori - pentru cultura lor generală.

Într-o notă personală aș vrea să spun că date fiind beneficiile care au fost aduse acestui neam de către familia regală, beneficii de care a profitat regimul comunist (atât de bogat, că toată lumea avea loc de muncă, un loc unde să taie mai bine frunză la câini) se trezesc vreo doi melteni (dintre care unul e chiar șeful statului) să spună că regele a trădat și că a fugit cu tablourile; sunt curios, acei melteni pot să dea și niște nume și cifre pentru tablourile respectiv valoarea de care țara a fost privată pe vremea unui regim care ar fi făcut oricum focul cu ele?

Felicit pe Majestatea Sa că după 1989 a avut o conduită și o stăpânire de sine fantastică, nevrând să cauzeze rău prin lupta cu un regim care a fost instaurat cu sânge, încercarea de dărâmare fiind  înecată în sânge și parfumată cu minciună ordinară; dacă oamenii au dormit bine de ce ar fi trebuit zguduiți? au avut și așa parte de multe zguduiri.

Ce a fost la 1989? Părinții noștrii doreau să trăiască liber, au dorit o Românie liberă, în care pâinea să nu fie la cartelă; nu era momentul însă: oamenii cheie ai vremii (fruntași ai partidului comunist) în frunte cu Ion Iliescu, mâna dreaptă a lui Nicolae Ceaușescu au ucis un om(fie el dictator) printr-un proces îndoielnic și rușinos. Nu, nu a plecat regimul comunist de la putere în '89, altfel am fi avut o revoluție de catifea, ca în Cehoslovacia. În 1989 regimul a înțeles că nu conduce bine. Oamenii care știau cine e Ion Iliescu și au dorit neapărat plecarea regimului comunist de la putere (care între timp se numea "Frontul Salvării Naționale", sau foarte sugestiv, "FSN" și avea ca scop ridiculizarea altor pretendenți formați cu gândire democratică și atitudine democratică, exemplu Ion Rațiu) au primit o ciomăgeală din partea minerilor în plin București democratic, iunie 1990, mineri care au fost frumos aplaudați și felicitați Ion Iliescu, fosta mână a lui Ceaușescu. Majestății Sale i s-a limitat accessul prin refuzul cetățeniei (până în 2007) din motive lesne de înțeles: partidului comunist îi era frică de eventuala pierdere a puterii sau descoperirea crimelor regimului din care făceau parte. Mitocănia a fost la ea acasă prin exprimarea lui Ion Iliescu "domnule rege", mă întreb dacă tovarășul Iliescu o fi auzit vreodată cuvintele protocol sau respect.

Democrația răzbește încet dar sigur, un semn e că după 20 de ani de democrație Majestatea Sa a putut să se adreseze din nou în fața parlamentului și a poporului său. Dar asta nu poate rămâne neobservat și încercat să se ridiculizeze la timp de președintele statului, Traian Băsescu, care nu mai avea adversari la momentul respectiv și considerând că trebuie prevenită o eventuală simpatie populară pentru Majestatea Sa prin câteva minciuni, ironizare și execrabilă exprimare.

Un membru al parlamentului, fruntaș PDL și obedient melteanului din fruntea țării, spunea că mama lui nu mai cântă "Trăiască Regele" pentru că Alteța Sa Principele Radu Duda face parte din familia regală acum; distinsa doamnă probabil că nu mai cântă și din cauza pensiei și condițiilor din sistemul medical guvernat și de - nu-i așa - fiul ei. Am aflat că același parlamentar vocifera cu câțiva ani mai devreme că mama lui exclama public "Ce noroc a avut Regele Mihai cu Principele Radu"; spusele contradictorii ale acestui parlamentar sunt încă o dovadă de verticalitate și demnitate din partea unui (impropriu spus) demnitar.

Sunt și eu supărat că actualmente Becali și Mondiali, Zăvorance și Diaconești, Gabori și Columbeni, Băsești și Ponți, Geoană și Iliești, Năstași și Antonești umplu ecranele televizoarelor, paginile ziarelor și viețile celor cu care interacționăm, cu mizeriile care - evident - nu ne avantajează; un om crescut în spiritul actual de rozboială și răzvrăteală din țară ajunge să nu mai respecte nimic (nici chiar pe un monarh), nici părinți, nici frați, nici surori, nici colegi; ce pretenție aș putea avea eu să mă respecte? dar pe tine?

Multe generații au luptat și murit pentru ca noi, copii lor să nu rămânem ca animalele, să putem învăța carte și ar trebui să facem asta fără ezitare cât avem ocazia.

Dar speranța rămâne, mocnește și în mine ca și mulți alții (din ce în ce mai mulți), că într-o zi o să pot privi cu mândrie un model extraordinar prin existență și capabilitate, valoare culturală și comportament, limbaj și tact și să pot spune că mă reprezintă.

Conchid prin a gratula pe Majestatea Sa, Regele Mihai I al României pentru venerabila și respectabila vârstă, și nu mai puțin pentru speranța revigorată în mod constant de către Majestatea Sa: La mulți ani, Majestate!